FMI ne spune că nu sunt de ajuns măsurile pe care le-am luat pentru echilibrarea finanțelor țării

Deși România încearcă din răsputeri să refacă echilibrul bugetar, FMI ne spune că măsurile luate nu sunt suficiente și că ar trebui ca din 2027 să venim cu măsuri suplimentare. Măsurile respective ar consta în:
– introducerea impozitului progresiv pe veniturile personale;
– o reformă a impozitului pe proprietate;
– reducerea și mai tare a pragului pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderi.
Din cele cerute de FMI, ne dăm seama cât de departe sunt realitățile percepute din birouri față de cele de pe teren, cum se spune. Sigur, din birou se vede că există un deficit bugetar extrem, așa nu se poate continua, toată lumea este de acord, numai că soluțiile nu prea au legătură cu realitatea. Să le luăm pe rând.
Introducerea impozitului progresiv pe veniturile personale necesită, de fapt, globalizarea veniturilor, cu alte cuvinte este o procedură care nu se poate introduce de pe o zi pe alta, nici măcar într-un an de zile. Sunt necesare măsuri pregătitoare, începând de la legislație până la instruirea populației, ea este cea care va plăti acest impozit pe venitul global. Se poate argumenta că în toate țările civilizate există acest tip de impozit, numai că nimeni nu vorbește de cotele care se aplică, de pragurile și intervalele valorice la care se aplică, de sistemul de deduceri de care beneficiază plătitorii de impozit progresiv din alte țări. Dacă am aplica pragurile și nivelurile de impozitare din alte țări, precum și sistemul de deduceri de acolo, pentru că cu alte ocazii tot facem referire la impozitarea progresivă din aceste țări, la veniturile noastre s-ar putea să constatăm că suntem cei mai mulți la pragul minim, iar scopul, cel de a aduna mai mulți bani la buget, să fie, de fapt, sabotat. Sau, așa cum se întâmplă în țările cu impozit progresiv, până la un anumit prag veniturile personale să nu fie impozitate deloc. Despre aceste lucruri nu se prea vorbește. Apoi, impozitul global presupune globalizarea veniturilor după încheierea anului și apoi plata impozitului, ca atare un an de zile nu se plătește impozit. Ce face statul în această perioadă? Sigur, se vor găsi soluții, să se plătească lunar pentru veniturile din salarii, iar la finele anului să se globalizeze toate veniturile, poate se va plăti în avans și apoi în anul următor se vor face regularizări, dar toate aceste soluții de tranziție vor complica lucrurile, iar pe termen scurt va fi un gol de venituri la buget. Probabil că până la urmă se va ajunge la impozit progresiv, probabil este cel mai corect, dar acest lucru nu se poate face sub presiunea timpului, trebuie făcut după ce totul este foarte bine pus la punct: legislație primară, secundară, instruirea populației etc.
În al doilea rând, ni se spune că este necesară reformarea impozitului pe proprietate. Prima reacție ar fi că FMI-ul nu știe că prin OG 16/2022 este prevăzută o nouă procedură de calcul în ceea ce privește impozitul pe proprietate, dar măsura s-a tot prorogat de la un an la altul, deoarece nu suntem pregătiți pentru acest lucru, nu avem soft-urile necesare pentru a obține toate informațiile necesare calculului după noua procedură, respectiv după valoarea de piață. Așadar, nici aici FMI-ul nu prea le nimerește. Ca să nu mai spunem că specificul României în ceea ce privește proprietatea, mai ales cea imobiliară, case și terenuri, este diferit față de cel din alte țări dezvoltate, românii întotdeauna și-au dorit să aibă proprietatea lor, casa și pământul lor, de aceea, procentual, în România sunt cei mai mulți proprietari de case și terenuri din U.E., 94,8%, pe când media U.E. este de 69%, și nu numai. Ceea ce schimbă puțin datele problemei când vine vorba de impozitul pe proprietate. Ca un exemplu de specific românesc, în Țara Oașului când într-o familie se năștea un băiat se turna fundația casei pentru acel băiat, adică devenea proprietar, cu alte cuvinte. Aceasta înseamnă proprietatea la români!
În al treilea rând, în ceea ce privește reducerea suplimentară a pragului pentru microîntreprinderi. Păi, din 2026 pragul va fi 100.000 euro, adică o cifră de afaceri lunară de 8.334 euro, unde să se mai reducă pragul? Mai jos probabil nu o să mai avem microîntreprinderi. Nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva FMI vrea să ne facă pe toți salariați! Având în vedere toate argumentele de mai sus, cred că cel mai potrivit lucru este să ne facem singuri ordine în ograda noastră, că dacă ne face FMI… Și această ordine este necesară, nu mai este loc de întors oricum am da-o. Și dacă este făcută corect cred că va exista sprijin din partea populației, dar să fie făcută corect!

Alexandru Tamba

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro